A fost o vreme, mai îndepărtată decât putem noi să cuprindem cu mintea, în care pământul era gol.
Se întindea în măreția lui, dar era singur și rece.
Așa a luat naștere soarele, întâiul prieten al pământului, care a reușit să-i dezmorțească fiecare bulgăre și să îl aducă la viață. Bogăția pământului era hrănită de razele soarelui și nu a durat mult până când acesta a început să dea roade, iar rodul dragostei lor îi aducea mai aproape unul de celălalt.
Pentru că brazii de aceea sunt înalți: ca să ajute pământul să fie mai aproape de soare.
Ei, dar peste toate acestea trebuia să domnească cineva. Cineva care să aibă grijă de natură și să întrețină relația dintre pământ și soare.
Așadar, din ace de brad și frunze de stejar, din blândețea soarelui și din duritatea pământului, din susurul apei și din colț de animal sălbatic a luat naștere Mama Natură.
Părul ei e împletit din ramuri de alun, ochii îi sunt de culoare apei, iar mersul ușor ca vântul. Florile se lipesc de ea ca scaiul, iar animalele le îmblânzește cu o singură privire.
Mama Natură are grijă de păduri, de ape și de vietăți. Iubește și pedepsește atunci când trebuie. Plânge când pădurea e tăiată sau când animalele mor. Blestemă și cere soarelui îndurare. Se împacă doar cu oamenii care iubesc pădurea la fel de mult pe cât o iubește ea.
Unii o numesc Pădureanca. Alții Muma Pădurii. Alții o văd ca pe un spirit ce are grijă de pădure.
Oricum ar fi, acum e și cu tine. Fie ca spiritul ei să te păzească de rele și să te reconecteze cu natura.
Recenzii
Nu există încă recenzii.