Pita lu’ Dumnezo – Tricou Unisex

Pita lu’ Dumnezo 

În satul neaoș, acum foarte mult timp, oamenii se săturaseră să mănânce numa’ pită toată ziua. 

Pită cu slănină, pită cu zacuscă, pită cu untură, pită goală, pită cu ceapă. 

Pită în sus și pită în jos. 

Într-o seară, la o șezătoare în care femeile se adunaseră ca să coasă, s-au gândit să încerce să transforme pita în ceva mai bun că prea începuse lumea să strâmbe din nas.

Așadar, a doua zi s-a adunat tot satu’ să vadă ce se poate coace. Bărbații au făcut focuri mari în cuptoare, iar femeile s-au pus pe încercat diferite feluri de dospeli și de umpluturi.

Un copchil mai zăpăcit, în timp ce toată lumea forfotea pe jos, s-a suit în nucul care veghea asupra tuturor și a început să mănânce cu poftă. Din toate nucile pe care le lua la curățat, câteva mai cădeau pe jos, chiar în aluatul ce era gata de băgat la cuptor. Nimeni nu băgase de seamă, dar două tăvi de aluat aveau nuci pe deasupra. 

Ei bine, când tăvile au ieșit din cuptor, nucile se copseseră și, cum coca era dulce, ieșise ceva de toată minunea. Pentru că nu le venea a crede cât e de bun, s-au pus oamenii să facă o pâine cu nuci, de data asta fără să le arunce cineva din copac, să vadă ce a ieși. Nucile erau prea mari să fie puse întregi, așa că le-au fărâmițat și le-au amestecat cu zahăr, ca să fie dulci și bune. 

Când au scos tărășenia din cuptor, s-au lins pe degete de cât de bună era. Mirosea Dumnezeiește și avea un gust … cum nu se mai întâlnise. 

Cineva, cu gura plină, a zis “Ăsta e prea bun. Nu e pită. E pita lu’ Dumnezo”. 

S-ar putea ca tu să cunoști acea pită cu numele de cozonac. Totuși, expresia rămâne pentru atunci când ceva e prea bun ca să fie adevărat. 

Oamenii din satul neaoș au făcut cozonaci din ce în ce mai buni, iar rețetele lor s-au păstrat din generație în generație. La fel și expresia. 

Să ai parte de cât mai multe lucruri de genul și să spui cât mai des “pita lu’ Dumnezo”, că înseamnă că o s-o duci bine ș-o să și mănânci la fel.