Florar – Mândruțe

(Modelul are 1.60m și poartă mărimea M)

Demult, odată, în timpuri în care soarele răsărea și apunea la câte 3 zile distanță, într-un sătuc de la poalele muntelui, locuia o femeie.

Blândă și frumoasă, aceasta alesese să trăiască singură, dintr-un motiv simplu: iubea natura atât de mult, încât nu ar fi vrut să plece de lângă ea niciodată. 

Așa că femeia noastră s-a gospodărit: creștea animale, avea grijă de casă, cosea, țesea și încerca să facă totul cât de aproape de natură. Coliba ei era chiar la poalele muntelui, vedea răsăritul și apusul, se împrietenea cu animalele și asculta susurul râului cu apa lui rece de munte. 

Anii au trecut și femeia noastră a căzut pe gânduri: ce va lăsa ea în urmă? Viața oamenilor nu e veșnică precum cea a Mamei Naturi, deci ce se va alege de ea și de dragostea ei pentru tot ce e viu?

Și pentru că se pricepea cel mai și cel mai bine la cusut, într-o zi de mai în care câmpurile erau bătute în flori, s-a gândit că poate ar putea oglindi frumusețea naturii pe pânzele ei, ca un omagiu adus acestor minunății.

Și chiar așa a făcut. Dintr-un ghem de ață a creat o grădină cu flori pe un câmp ce s-a transformat într-o pânză de un alb imaculat. Femeia noastră a reușit să coasă, pe cât posibil, toate florile de pe câmpul pe care-l vedea cu ochii. Și a făcut asta până la ultima ei suflare, când s-a întors la Mama Natură înconjurată de sute de cămăși cusute cu florile pe care le iubea atât de mult. 

Oamenii care au găsit-o au fost impresionați de moștenirea femeii noastre și au luat aminte: așa au început și ei să coasă tot ce era viu, de la brazi, la ghinde sau frunze, au transpus măreția Naturii pe bucățile de pânză ce aveau să fie purtate de generații. 

Și acum tu faci parte din acest șir, căci și pe pieptul tău e brodată o bucățică de natură.