Cucurigu – Mândruțe

Îl vedem pe la toate curțile. Stăpân peste găinile lui, cu pintenii cât mai ascuțiți și creasta cât mai roșie. Ba ne mai și enervează uneori că ne trezește prea devreme dimineața.

Ei bine, dar v-ați întrebat voi oare vreodată de ce cântă al nostru cocoș și dimineața și seara? Sau de ce umblă el așa semeț?

Dacă nu, vă spunem noi.

Când a făcut Dumnezeu lumea, a dat fiecărui animal câte un rol. Ei, dar cocoșul nostru nu era mulțumit. El voia să zboare în înaltul cerului, să fie stăpân peste toate și să își păzească bucățica de pământ. S-a rugat mult și tare să fie lăsat să zboare, să aibă aripi cum a văzut la vultur sau la uliu. Ce viață e asta să ai aripi, dar să stai toată ziua pe pământ căutând râme?

Dar într-o noapte, pe când se trecea dintr-o zi în alta, cocoșul nostru simte că ceva nu e cum trebuie. Simte pericol mare în jurul lui și pe pământul său. Și pe bună dreptate, căci spiritele rele dădeau colțul casei, voind să intre și să aducă haosul.

Cocoșul nostru dacă a văzut că așa stă treaba, a tras aer adânc în piept și a început să cânte cât îl țineau plămânii. Spiritele rele s-au speriat și au fugit de îndată. Oamenii din casă au scos capul pe geam, neștiind că al nostru cocoș i-a apărat de o mare nenorocire.

Abia atunci a înțeles al nostru care e rolul lui aici pe pământ. Să alunge spiritele rele și să aibă grijă atunci când ziua se îngână cu noaptea, moment de cumpănă în care spiritele rele se bat cu cele bune. De aceea cântă cocoșul dimineața, să ne arate că soarele a răsărit și că momentul de cumpănă al nopții a trecut.

Simbol al renașterii și luminii, bucurați-vă de fiecare dimineață în care auziți cântec de cocoș!