Scrisoare de mulțumire


Dragii mei, 

Am văzut eu multe la viața mea, dar pe asta nu m-am gândit c-o mai trăiesc. Nu concepea mintea mea sură că voi avea 6 oameni în ușa mea mică. Că voi ajunge să cunosc atâția alții. Că voi revedea prieteni vechi sau că-mi voi face alții noi. 

Dar pe om în viață, pățania-l învață. 

Totuși, pățanie ca a mea parcă mai rar. 

Am pornit cu nepoții ăștia de care v-am tot zis cu sufletu mare, dar parcă ceva mă ținea acolo. Un fel de ghimpe de trandafir care se pusese acolo și care parcă nu mă lăsa să sper. Să nu mă judecați greșit, mult am stat singur și am uitat ce se ascunde prin cătunele ascunse din sufletelor oamenilor. 

Dară exact ca la trandafir, treci de spin dacă vezi cât e de frumos. Așa am trecut și eu de el și bine am făcut!

Am retrăit emoții pe care credeam că le iau cu mine în pământ. Am trăit unele de care nici nu știam. 

Și toate astea datorită oamenilor ca matale. Care ți-ai rupt oleacă din timpu’ tău ca să asculți un moșneag. 

Uitasem ce frumos e să ai oameni care să te asculte. Să ai prieteni care să te mai întrebe de sănătate. Să-ți aducă o cană cu apă chiar dacă nu îți era sete. Să plângi de bucurie cu lacrimi de dor. Să aștepți ca un copil să se ivească 6 capete pe ușa ta, ca să vezi cum o mai duc și cu ce inimă mai vin la tine. 

Să nu știi ce să mai faci de bucurie și de nerăbdare. 

Așa că eu, bătrân cum sunt și sprijinindu-mă de toiag, că altfel nu pot, mă înclin în fața ta. 

M-ai încurajat, mi-ai citit pălăvrăgelile, ai vrut să primești scrisori de la mine, mă porți pe pieptul tău, aproape de inimă și nu mă lași să mă sting. 

Află, dară, că tu nu ești aproape de inima mea. Ci chiar acolo. Ș-ai să-mi ții de urât de-acuma pentru cât o mai fi. 

Iară dacă te-am supărat cu ceva, să-mi fie cu iertare. A fost totu’ pornit din bucurie, ai cuvântu’ meu! 

Să-ți fie sufletul mereu curat și mintea mereu frumoasă! 

 

De la Badea


Lasă un comentariu


Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare