Hora bucuriei


Prin dans se pot exprima cele mai adânci trăiri.

Și ce sentiment strașnic mai e bucuria!

Dacă bucuria ar fi un dans, aceasta ar fi o horă autentic românească.

Căci nu degeaba e jucată în toate satele, la toate zilele de sărbătoare.

Dar cum începe o horă?

Muzicantul își ademenește feciorii și mândruțele cu acordurile-i vioaie.

Fruntea sus, mâinile-n șold și doi pași sfioși care se urmăresc unul pe celălalt.

Se mai alătură o pereche de pași și încă una și încă una.

În curând, cei implicați pot forma un cerc.

Așa că toți se prind de mâini și continuă să pășească în aceeași direcție, tropăind cu zvâc.

Ropotul devine tot mai rapid în sincron cu arcușul viorii.

Dansatorii își agită frenetic mâinile-n sus și-n jos.

Hora devine aproape amețitoare, făcându-le pașii țăndări.

Dar nu bagă ei în seamă osteneala.

Dansează cu un temei.

Bucuria.


Prinde-te în hora bucuriei și nu-i da drumul!

 

De la Georgi


Lasă un comentariu


Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare