Despre scrieri și atât


Au scris mulți oameni înaintea noastră. Frumos, mai puțin frumos. Pe îndelete sau pe grăbite. Metaforic sau realistic. Ficțiune sau non-ficțiune. 


Așa că de ce ne mai chinuim și noi? Unde să-și mai găsească cuvintele noastre locul printre atâtea altele? 


Dar cu o moarte toți suntem datori. Așa că dacă ale noastre cuvinte sunt destinate pieirii, noi o să ne acceptăm destinul, dar abia după ce am stors și ultima picătură de speranță. 


Într-o notă mai optimistă, Scrieri e proiectul de suflet apărut la insistențele unei nepoate mai de modă veche, care încă crede în cuvânt. 


E modul nostru de a duce ceva mai departe. De a lăsa ceva în urmă. 


Se vor perinda pe aici povești vechi și demult uitate, personaje dragi ale copilăriei noastre, scrieri mai noi în care ne mai spunem așa, pe ascuns, câte vreun of, cuvântări de la bătrânul bade și aventuri de-ale noastre. 


Vrem să aducem povești, pentru că noi credem că e modul cel mai frumos de a conecta oamenii. De a-i aduce împreună în jurul unei curiozități comune. 


Înainte, oamenii obișnuiau să se adune ori în jurul focului ori la clacă. Spuneau povești, bârfeau sau își mai aminteau câte și mai câte. Noi nu mai avem clacă și focul nu ne mai leagă., dar s-au găsit modalități destule prin care să putem să povestim. 


Să povestim când ne doare, când suntem fericiți, când ne încearcă întristarea, furia sau deznădejdea. Să ne adunăm toți aici și să știm că nu suntem singuri. Să facem cunoștință cu vreun personaj fantastic sau chiar să creăm vreo unul după chipul și asemănarea noastră. 


E ceva tare frumos, parcă legat cu fir magic, între un om care povestește cu sufletul și un om care ascultă cu inima. Ne folosim și noi acum firele magice, în speranța că vom găsi inimi deschise. 


Să povestim, să povestim, să povestim. 

 

 

De la Miru


Lasă un comentariu


Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare